Autor: Pescaru Valentin – psiholog – psihoterapeut – sexolog – Bucuresti

www.psihologultau.net; www.psihoterapeutultau.net

 

Nu mai reprezinta un secret pentru nimeni – internetul reprezinta o sursa uriasa de informatie. Din pacate, o parte importanta din aceasta informatie a devenit din ce in ce mai greu de verificat. Orcine poate posta orice, despre orice. In cazul informatiilor fara un efect deosebit, faptul poate trece neobservat. Exista insa situatii in care utilizarea unei informatii in mod gresit poate face mai mult rau decat bine.

Spre exemplu, autodiagnosticarea. Din ce in ce mai des in ultimii ani citesc si aud expresia „am citit pe net”. „Net”-ul a devenit un fel de instanta suprema, atotstiutoare si atotvindecatoare. Daca nu scrie pe net, nu exista, nu s-a inventat. Cartile, tratatele au devenit desuete. Daca nu s-a publicat pe „net” nu are nici o valoare. Ba chiar si anii (numerosi) de studii prin facultati, practica indelungata in cabinete si clinici este irelevanta. „Net”-ul stie tot. N-ai citit nu stiu ce articol nou postat (din sutele care se posteaza zilnic), esti vai de capul tau, nu stii nimic, degeaba te-ai dus la scoala zece ani, si inca te mai duci…

Persoanele vin la specialist doar ca sa-si verifice propria parere, propriul diagnostic si, in destule cazuri, propriul tratament. Mai mult decat atat, unii dintre ei descriu faptul ca sunt posesorii mai multor boli in acelasi timp.

Prea putini inteleg sa fiecare persoana este UNICA. Faptul ca istoria de viata, mediul, educatia ii apartin in exclusivitate, si de aici toate influentele in dezvoltarea viitoare nu mai interesaza pe nimeni.

Pe net nu prea scrie ca nu se trateaza boala, ci bolnavul.

In ceea ce priveste suferintele psihice, tot ce am scris mai sus este chiar mai complicat si complex. Omul este inaintea bolii; ca psiholog-psihoterapeut, trebuie sa privesti omul inainte de a privi suferinta lui. Modul unic in care el functioneaza nu este descris pe „net”. Este nevoie de ani de zile ca de abia sa intelegi cum poti lucra cu un pacient. Nici asta nu prea scrie pe „net”.

Revin. In ceea ce priveste suferintele psihice lucrurile sunt foarte complicate. Atunci cand esti in situatia de a pune un diagnostic, esti intr-o situatie de mare responsabilitate. De vorbele tale poate depinde viitorul unui om. Sa gresesti un diagnostic „nu este deloc omenesc” si nici acceptat sau acceptabil. Ce te faci insa cand pacientul vine gata autodiagnosticat, caci a citit pe net, si stie ce are, ba chiar si ce tratament trebuie sa ia. Anxietatea, depresia si tulburarile de personalitate se amesteca intr-un coktail greu de explicat (si de tratat). In loc sa te concentrezi pe ceea ce este de facut, pe stabilirea starii reale, trebuie sa pierzi timp (foarte pretios) in a schimba, transforma, explica simptome, diferente, etc.

Este important sa te informezi. Dar responsabilitatea de a pune un diagnostic trebuie sa ramana a specialistului.

Exista nenumarate boli in care diferenta o face doar un simptom sau doua. Sunt diferente neimportante pentru un om, dar esentiale pentru un specialist. De precizia diagnosticului depinde tratamentul. Un diagnostic gresit inseamna un tratament gresit, cu toate riscurile aferente. Isi poate asuma cineva asta?

Mai exista o situatie care complica lucrurile chiar si mai mult: forumurile, grupurile de discutii. Intalnim pe ele fel de fel de opinii, sfaturi, pareri, in legatura cu „topicurile” (subiectele) respective. Intalnim insa si diagnostice si tratamente oferite cu generozitate de diferite persoane. Animate de cele mai bune intentii, ele uita exact ceea ce spuneam mai devreme: fiecare persoana este unica; ceea ce a functionat in cazul unei persoane poate sa nu functioneze in cazul alteia. Uita si faptul ca reactia fiecarui organism la aceleasi substante poate fi foarte diferita, iar in cazul suferintelor si respectiv tratamentelor pentru suferintele psihice, chiar si mai diferita. Aceste persoane considera ca experienta proprie ii recomanda ca specialisti intr-o situatie sau alta.

Mai exista o perspectiva: medicii, de indiferent ce specialitate, psihologii sau psihiatrii nu sunt Dumnezei, chiar daca unii dintre ei se comporta ca atare. Sunt, inainte de toate, fiinte, cu limitele si greselile lor. Sa le ceri sa cunoasca tot ce s-a publicat vreodata, sa citeasca toate articolele de pe „net” si sa participe la toate cercetarile trecute, prezente si viitoare este nepotrivit. Pe de alta parte, fiecare dintre acesti specialisti are viziunea, stilul si abordarea proprie a unui caz. Daca nu sunteti multumiti de ele exista intotdeauna libertatea (ba chiar recomandarea) de a cauta un alt specialist.

Sa te informezi este bine si sanatos, dar daca suferi de ficat, nu te duce la facultatea de medicina, du-te la medicul „de ficat” !