Autor: Pescaru Valentin – psiholog – psihoterapeut – sexolog – Bucuresti

 

Suntem asaltati de reclame, cursuri si articole despre meditatie. De cele mai multe ori autorii acestora nu sunt tocmai „specialisti” in domeniu, cu atat mai putin practicieni si prezinta lucrurile incomplet sau gresit. Este adeseori confundata (eronat) cu relaxarea (tehnicile de relaxare).

Nu se vorbeste despre ce este meditatia, pentru ca cei care au de gand sa intre in contact cu ea sa stie (macar partial) la ce sa se astepte.

Ce este meditatia?

Este dificil de definit meditatia; a fost numita de-alungul vremii: cale, metoda, instrument, practica, proces, intoarcere catre sine, calatorie si multe altele. Este toate acestea si nimic dintre ele. Ca sa intelegi ce este cu adevarat meditatia trebuie, inainte de toate, sa o practici. Este o experienta care nu iti poate fi descrisa si este foarte greu sa o intelegi din relatarea altcuiva. Este, asemenea psihoterapiei, o experienta individuala, incomparabila cu a altora, care te va schimba profund. Iti va da o anumita perspectiva asupra ta, a celorlalti, a vietii si chiar asupra Universului.

Exista mai multe feluri de meditatie ?

Nu exista un anume tip de meditatie, nu este „una singura” ci imbraca zeci, poate chiar sute de tipuri, ingloband sute de tehnici, abordari si metode. Cele mai cunoscute au ca origine spiritualitatea indiana, budista, tibetana.

Exista tipuri de meditatie care pun accentul pe ceea ce simte persoana in momentul meditatiei, altele pe ceea ce gandeste persoana. Acestea pun accent pe concentrarea pe Sine, pe trairile prezente, de tip aici si acum; se urmaresc emotiile, sentimentele sau gandurile si se lucreaza cu acestea. Alte tipuri de meditatie
„nu sunt interesate” de corp sau ganduri, scopul lor fiind eliberarea de acestea si „gasirea” sau inducerea unei stari de liniste profunda, caracterizata de lipsa totala a emotiilor sau gandurilor. Tipuri avansate de meditatie merg mai departe decat atat si cauta iesirea din propriul corp sub forma energiei pure (spirit), calatoria in timp si spatiu (meditatia transcedentala).

Exista asadar tipuri de meditatie care se centreaza pe functionarea fizica sau psihica, altele care pun accent pe ideea de a fi prezent, constient, aici si acum, si tipuri de meditatie care urmaresc golirea de orice este legat de corp si minte („oprirea gandurilor”). Exista tipuri de meditatie care urmaresc imbunatatirea unor procese, vindecarea altora sau dezvoltarea unor calitati supraumane („trezirea celui de-al treilea ochi”).

Ce dorim sa obtinem prin meditatie?

Realizam astfel ca ne aflam in fata unei multimi de variante, astfel incat alegerea devine extrem de dificila, daca nu imposibila. Ce dorim sa obtinem? Sa ne imbunatatim atentia, concentrarea si memoria sau cautam linistea profunda? Dorim sa fim mai constienti de actiunile noastre sau dimpotriva, sa ne curatam de ganduri, emotii si trairi?

Cel care este interesat de a practica meditatia trebuie, inainte de toate, sa se intrebe ce cauta de fapt sau ce doreste sa obtina prin aceasta practica. Raspunsul in sine este un proces si ar fi de preferat sa fie unul autentic. (Am cunoscut la un moment dat un barbat complexat de faptul ca era mic de inaltime si nu prea stia cum sa atraga fetele. A studiat ani de zile Tantra Yoga in ideea de a invata sa aiba erectie ore intregi. Era suparat ca nu putea atrage femei carora sa le demonstreze ce putea in pat…)

Riscuri si contraindicatii ale meditatiei

Felul in care a fost promovata pana acum meditatia a omis unele precizari, lasand sa se inteleaga cumva ca meditatia, de indiferent ce fel, este recomandata oricui si oricand. Realitatea nu este deloc asa.

Multe dintre tipurile si formele de meditatie ridica mari probleme, greu de depasit: nu este tocmai usor sa „opresti” gandurile sau sa te concentrezi zeci de minute; nu este usor nici macar sa inveti sa stai nemiscat jumatate de ora…Practica nepotrivita, fara indrumare si intelegerea corecta a unor tehnici si procese poate aduce mai multe rau decat bine. Exemplu: practica unor tehnici de meditatie stimuleaza puternic creierul, fapt ce poate conduce la insomnii majore sau, dimpotriva, unele tehnici de meditatie pot sa induca o stare de relaxare profunda, incompatibila cu alte sarcini sau activitati.

Din toate acestea reiese obligativitatea de a invata si exersa meditatia „aleasa” cu o persoana avizata: profesor, indrumator, guru etc., care dovedeste experienta necesara nu doar in practicare ci si in predare. Acesta persoana poate oferi atat invataturile necesare, directie cat si ajutor in momentele dificile, sau poate „repara” greselile facute. In principiu, formele de meditatie mai usoare, accesibile, pot fi invatate in circa unul-doi ani de practica.

In general cei care predau tehnici de relaxare si meditatie sunt terapeuti cu formare in psihologie sau alte stiinte umaniste, cu practica in centre specializate din strainatate. Exista certificari specifice pe care este important sa le verificati; cereti dovezi si cautati recomandari ale persoanei cu care doriti sa studiati. Retineti ca persoana aflata in stare de relaxare (specifica meditatiei) devine influentabila, susceptibila la sugestii si inductii. Cu atat mai mult trebuie sa fiti atenti cui acordati increderea Dumneavoastra.

Dupa cum spuneam, deprinderea (invatarea) unei forme de meditatie este un proces de invatare inainte de toate; ca orice proces are nevoie de timp, de exercitiu, de repetare a unor tehnici pana la insusirea corecta. Hotararea (vointa), timpul si  eforturile facute sunt determinante pentru invatarea corecta si in stransa legatura cu perioada necesara. Dupa perioada de invatare este nevoie in general de o perioada de aprofundare a invataturilor, sub supraveghere.

Dintr-o alta perspectiva tipurile de meditatie se pot imparti in doua mari categorii: una care urmareste observarea/intensificarea unor activitati psihico-emotionale iar alta care doreste eliminarea acestora; cu alte cuvinte o categorie doreste intensificarea, stimularea iar alta categorie urmareste golirea, eliminarea.

Este important de analizat situatia prin aceasta perspectiva caci de ea sunt legate contraindicatiile meditatiei.

Depresia: multa vreme marea majoritate a tehnicilor de relaxare si meditatie au fost contraindicate in cazurile de depresie clinica (patologica). Depresia este caracterizata de o stare de inhibitie profunda si permanenta; la o astfel de stare devine periculos sa adaugi…relaxare. Doar in ultimii ani au fost adaptate tehnici speciale de meditatie, folosite sub supraveghere, in general in spitale sau clinici. Se utilizeaza tipuri speciale de Mindfulness.

Anxietatea: multe din tehnicile de relaxare si meditatie au fost folosite pentru relaxarea persoanelor care sufera de anxietate si atacuri de panica, cu rezultate exceptionale. Insa este nevoie de atentie si responsabilitate in abordarea acestor persoane, caci intre ele se regasesc multe care au probleme cu cedarea controlului, cu…relaxarea. Este nevoie de tact si cunostinte serioase ale patologiei in cauza pentru a utiliza meditatia. Se incepe in general cu tehnici de relaxare simple, usoare si se trece incet catre alte tipuri, pana la tehnicile de meditatie in sine.

Tulburarile psihice: schizofrenia, tulburarea bipolara si alte afectiuni psihice au ca si contraindicatie clara orice tehnica de relaxare sau meditatie. Utilizarea acestora aduce un risc major pentru persoana, de decompensare (intrarea intr-un episod psihotic) sau de suicid.

Iata de ce este nevoie de o evaluare corecta si responsabila atat a persoanei in sine, a starii de sanatate psihico-emotionala cat si a tehnicii sau tipului de meditatie recomandat sau potrivit.

O alta perspectiva asupra tehnicilor de relaxare si meditatiei este cea legata de ideea de vindecare. Desi meditatia poate aduce imbunatatiri substantiale ale starii psihico-fizico-emotionale persoanei, ea nu este utilizata ca metoda terapeutica in sine ci ca parte a unui proces, asociat in general cu alte tipuri de demersuri, dintre care cel mai cunoscut este psihoterapia.