Din punctul meu de vedere anul 2016 a fost anul Succesului si al Fericirii. Cel putin unul din trei articole scrise in zona dezvoltarii personale, coachingului si psihologiei le-au avut ca subiect. Promisiuni, pasi de urmat, metode si asigurari ca cele doua sunt doar la un pas distanta, Toate, livrate adeseori de nume necunoscute in domeniile mentionate, “wannabe”-uri care cauta un pic de “vizibilitate virtuala”.

Iritat de atatea dulcegarii seci m-am gandit sa tratez putin mai in profunzime subiectul. Ca sa propui, sa promiti ceva cuiva trebuie intai sa stii despre ce este vorba; hai sa vedem cateva definitii “simple” ale succesului:

“Succesul este suma unor eforturi mici, repetate zi de zi” (Robert Collier)

“Succesul este realizarea progresivă a unui scop predeterminat” (John C. Maxwell)

“Succesul nu este o destinaţie la care vei ajunge vreodată. Succesul este calitatea călătoriei tale” (Jennifer James)

“Succesul înseamnă să faci ce vrei, când vrei, unde vrei, cu cine vrei, cât vrei” (Anthony Robbins)

“Succesul este abilitatea de a trece de la un eşec la altul fără pierdere de entuziasm” (Winston Churchill)

“Drumul spre succes e întotdeauna în constructie” (Richard Friedman)

“Dacă cineva avansează cu încredere în direcţia visurilor sale, va cunoaşte un succes neobişnuit în vremuri obişnuite” (Henry David Thoreau)

“Oamenii de succes nu văd realizarea ca pe o stare fixă şi nici ca pe un adăpost în care individul se simte în siguranţă, împlinit şi desăvârşit. Nu am auzit măcar o dată un om de succes vorbind despre sfârşitul provocării, curiozităţii sau mirării” (Charles Garfield)

Sa incercam sa simplificam (?!?) lucrurile:

Conform DEX: SUCCÉS, succese, s. n. Rezultat favorabil, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbândă

Discutia pe baza celor de mai sus poate dura zile si saptamani daca nu mai mult, fara mare… succes, atingand domenii ca filozofia, spiritualitatea, psihologia si probabil inca multe altele. Cand este atat de greu sa definesti un concept, asa cum este succesul, ma intreb cum poti sa inveti pe altcineva ce este si cum sa-l atinga?! Sau, din alta perspectiva, sa “predai” succesul ca stiinta, sa-i inveti pe altii cum sa-l atinga, ar presupune sa-l fi cunoscut, adica sa-l fi atins deja, lucru care este imposibil de evaluat si cu atat mai mult de generalizat (nu stim daca ceea ce cred eu ca este succesul meu, daca eu sunt un om de succes, poate fi succes, si de succes, pentru altcineva) si in felul acesta ne-am intors de unde am plecat, intr-o scurta demonstratie cu sens ratat.

Si daca nu era suficient, poluatorii virtuali pluseaza, alaturand, de nenumarate ori “succesului” si…”fericirea”, presupunand, banuiesc, o relatie intre cele doua…

Ia sa vedem putin  ce este fericirea:

“Fericirea cuprinde cinci părţi. O parte este a lua hotărâri bune; a doua este a avea simţuri bune şi sănătate trupească; a treia este reuşita în ceea ce întreprinzi; a patra-i reputaţia bună printre oameni şi a cincea bunurilor folositoare pentru viaţă” (Platon)

“Fericirea rezidă în căutarea ei” (Jules Renard)

“Nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă şi atâta tot. Doar cel care a simţit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire.” (Alexandre Dumas)

“Fericirea este cea mai mare biruinţă, aceea pe care o dobândim împotriva destinului ce ne este impus.” (Albert Camus)

“O viaţă fericită nu poate exista fără o anume cantitate de întuneric” (Jung)

“Nu numai o durere îţi poate tulbura o fericire, ci şi altă fericire” (Lucian Blaga)

“Fericirea nu constă în a fi iubit. Fiecare fiinţă umană are iubire pentru ea însăşi, şi totuşi, sunt mii care trăiesc o existenţă damnată. Nu, faptul de a fi iubit nu-ţi aduce fericirea. Dar a iubi, aceasta este fericirea” (Hermann Hesse)

„Din nenorocire, fericirea înseamnă în aparenţă ceva absolut şi tocmai de aceea se găsesc atâţia neghiobi care să se întrebe: „Ce e fericirea?” (Balzac)

Sa incercam din nou sa simplificam (?!?) lucrurile:

Conform DEX: FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină

Acum, ca suntem luminati, in ce directie o luam? Ca eu i-as cam pune la munca silnica si la studiu indelungat pe cei care promit ceva ce nici macar nu poate fi definit, exprimat si inteles.

Nu, eu nu-i invat pe pacientii mei “succesul” sau “fericirea”. Nu am cum, nu vreau si cred ca nici nu ar avea sens. Fiecare dintre ei si le reprezinta in felul propriu. Eu incerc sa fiu alaturi de ei, sa descopere mai degraba bucuria si placerea. Sa aprecieze mai mult calatoria, cu toate hartoapele ei. Sa cunoasca “micile placeri ale vietii” care ne duc mai departe catre marile “impliniri” ce vin rar si cu foarte mult efort.

Daca ne uitam spre cer asteptand minuni ce nu mai vin riscam sa ne impiedicam rau de pietre marunte si sa cadem, suferind greu…

Am intalnit de prea multe ori oameni care, in asteptarea marilor minuni: succesul, fericirea, marea iubire, si-au ratat viata, bucuria, TRAITUL.

Eu vreau altceva: EU VREAU SA TRAIESC !