În plină epocă a curentului eco-bio o nouă minunăție inundă internetul. Siteuri anonime și iluștri necunoscuți, în căutarea like-ului de aur aruncă în joc ceea ce știința a aruncat deja la gunoi. Fără vreo carte de vizită relevantă în domeniul de discuție vin cu pasaje extrase din fel de fel de articole, cu iz de ”Senzațional” scopul real nefiind oferirea de informații ci crearea de valuri de audiență. Publicul, neinformat, fără minimă cultură și educație medicală înhață cu nesaț, distribuind mai departe minunățiile, ca și cum s-a descoperit Sfantul Graal al vieții și sănătății veșnice. Dietele care vindecă cancerul (cacofonia nu-mi aparține), sucurile care detoxifiază, ceaiurile care slăbesc în trei zile, cremele care lungesc…în 48 de ore sunt deja depășite. Un alt monstru a apărut la orizont și crește al naibii de repede.

Cea mai nouă elucubrație este glutenul și alimentația proastă care ar sta la baza tulburărilor de anxietate și depresiei.

Să ne fie înțeles: da, există boli produse de lipsa unor vitamine și minerale, există condiții medicale care duc la dezvoltarea unor boli psihice, există dezechilibre hormonale care destabiliează organismul și funcționarea psihică. Sunt arhidemonstrate și cunoscute de către specialiștii în domeniu. Nimeni nu le contestă! Dar de aici până la generalizările periculoase, de la ”existența unor situații specifice și cazuri izolate” până la tratarea anxietății cu pîine cu semințe este ceva cale.

E ca și cum am afirma că este nesemnificativ faptul că o persoană a fost traumatizată de tatăl alcoolic dar este esențial faptul că mânca pâine albă cu parizer. Dacă pâinea ar fi fostă neagră cu semințe situația ar fi fost alta. Anxietatea, în cazul acesta, ar fi cauzată de dieta nesănătoasă și nu de bătăile primite. E ca și cum am spune că depresia în care se află o persoană traumatizată de pierderea ambilor părinți la o vârstă fragedă se datorează glutenului din cerealele consumate nu de pierderea iubirii.

Mai mult decât atât, adepții ideii că ”dieta nesănătoasă stă la baza tuturor bolilor psihice” atacă vehement psihiatria. O acuză că are o explicație nefondată conform căreia tulburările psihice ar fi cauzate de ceva probleme ale…organului, adică ale creierului. Și că dă pastile degeaba, negând evidența. Paranoia cu industria farma este la ea acasă. Contestă vehement și psihologia, cu ramura ei pricipală psihoterapia. Ce atâta studiu al persoanei, ce atâta comportament, atitudine și personalitate. Ce contează ce ai trăit în viață dacă ai mâncat nesănătos.

Este interesant că adepții alimentației neagă implicarea creierului în bolile psihice dar localizează cauza acestor tot în organism, doar că în altă parte: stomac, intestine etc. Nu cumva este aceeași Mărie dar cu altă pălărie?! Adică schimbăm valeriana, roinița și șofranul cu cimbrișorul, busuiocul și pâinea cu semințe.

Cumva, reprezentații autodesemnați ai noului curent (în fapt doar o reînvigorare a discuțiilor de mult decedate din anii 90 din străinătate) au găsit un nou vinovat: glutenul. Acest inamic numarul 1 ascuns în pâinea noastră cea de toate zilele este responsabil, și el, de toate bolile psihice. Contează mai puțin dieta homo sapiens din ultimii vreo 5000 de ani, care includea orice zboara, înoată, se târâie, poate fi cules și mâncat fără să te otrăvești adică plante, rădăcini, tulpine, frunze și flori, semințe. Irelevant. ”Știm noi mai bine” căci avem ”școala vieții” suntem ”autodidacți” și la medicină sau alte științe nu servim că durează mult. Mai simplu pe goagăl și alegem de acolo ce ne convine, postăm ce elucubrăm la beție, like-uri să obținem pe feisbuk și să ne iasă banii din marketing.

Lucurile ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns căci răul cel mai mare pe care îl face acest tip de informație este că îndepărtează omul simplu de calea sănătoasă. Îi dă speranța deșartă că depresia și anxietatea se tratează dacă mănâncă pâine cu semințe sau fără gluten, pierzând timp prețios în tratarea bolii. Salata face minuni, ca și legumele și fructele, dar. DAR…! S-avem pardon!

Anxietatea este despre suferință, despre mintea care nu mai deosebește pericolul și amenințarea de realitate. Este despre frica permanentă de orice și de oricine; este despre atacurile de panică vecine cu nebunia. Este despre copilăria trăită între amenințările tatălui alcoolic și pumnii lui; despre părăsirile neacceptate, despre dependența de cineva și despre câte și mai câte.

Depresia este despre tristețea ce nu mai trece, fără cauză și fără sens. Despre lipsa de poftă de orice, nu doar de pâine albă; este despre gândurile că mai bine ”te duci” decât ”să rămâi”. Este despre moartea părintelui care te-a lăsat fără sprijin atunci când aveai nevoie mai mare. Sau iubirea despre care doar ai auzit vorbindu-se….

….iar toate acestea nu trec cu pâine cu semințe, dietă fără gluten și alte asemenea. Trec cu ajutor de specialitate, primit de la oameni care știu că anxietatea și depresia nu sunt povești alimentare ci realități ale unei vieți chinuite.

Nu, aici nu este vorba despre medicamente, nu este vorba despre neurotransmițători care sunt sau nu, despre dezechilibre hormonale; nu este nici despre gluten, semințe și spanac. Este despre oameni, despre respectul față de suferința unora dintre semenii noștri care ar trebui să ne împiedice să spunem orice și oricum.

Este despre echilibru. Despre demnitate. Nu despre likeuri venite din ”senzațional”.

Dragi autori de articole de senzație, vă poftesc oricând la mine la spital, să vedeți cum arată depresia, cu sau fără gluten.

Valentin Pescaru

psiholog clinician, psihoterapeut, sexolog